Rezumat
Analizorul de linkuri interne citește o pagină, separă linkurile plasate în conținut de cele din meniuri și subsol, apoi verifică fiecare link intern: textul ancorei, atributul rel, parametrii și statusul HTTP. Semnalează ancorele goale, generice sau ambigue, nofollow-ul intern, parametrii de urmărire, linkurile rupte și redirecționările, și îi dă paginii un scor din 100.
Vrei să afli mai mult? Întreabă
Linkurile interne îi spun Google-ului ce pagini contează și cum se leagă între ele. Linkurile din text contează cel mai mult: transmit relevanță prin textul ancorei. Linkurile din meniu se repetă pe fiecare pagină și spun puțin despre subiect.
Ce verifică analizorul
- Linkurile din conținut: între 3 și 10 linkuri contextuale pe articol este un interval bun.
- Ancorele: goale, generice („click aici”, „află mai multe”) sau aceeași ancoră pentru pagini diferite.
- Atribute și adrese: nofollow intern, parametri utm_, linkuri http pe un site https.
- Status: până la 60 de linkuri interne testate, linkurile rupte și redirecționările listate cu destinația lor.
Cum îți îmbunătățești linkurile interne
- Leagă fiecare articol de paginile care merg mai adânc în subiectul lui și de pagina care convertește.
- Scrie ancore care spun, în câteva cuvinte, despre ce este pagina țintă.
- Trimite linkurile direct la adresa finală, fără redirecționări sau parametri.
- Oferă fiecărei pagini importante linkuri din mai multe articole înrudite, nu doar din meniu.
Ca să testezi fiecare link al unei pagini, intern și extern, folosește verificatorul de linkuri rupte. Ca să organizezi paginile în grupuri care se leagă între ele, vezi clusterele de subiecte și instrumentul de grupare a cuvintelor cheie.
