Sistemul de nume de domenii (DNS) traduce numele de domenii în adrese IP. Află cum funcționează DNS, care sunt principalele tipuri de înregistrări și de ce contează pentru SEO și pentru migrările de site-uri.

Pe această pagină
Pe scurt
Sistemul de nume de domenii (DNS) este agenda internetului: traduce un nume de domeniu, cum ar fi sorank.com, în adresa IP a serverului care găzduiește site-ul.
Vrei să afli mai mult? Întreabă
Sistemul de nume de domenii (DNS) este sistemul care traduce numele de domenii, ușor de citit de oameni, cum ar fi example.com, în adresele IP numerice pe care le folosesc calculatoarele pentru a găsi serverele. De fiecare dată când cineva deschide o pagină web, trimite un e-mail sau când un robot al unui motor de căutare preia un URL, se face mai întâi o interogare DNS, de obicei în câteva milisecunde.
DNS este adesea descris ca agenda telefonică a internetului. Este invizibil când funcționează și blochează totul când cedează: dacă DNS este oprit sau configurat greșit, site-ul nu poate fi accesat nici de vizitatori, nici de crawlere, indiferent de calitatea conținutului.
DNS este o bază de date distribuită și ierarhică, creată în 1983 și standardizată în RFC 1034 și RFC 1035 (1987). Niciun server nu deține toate înregistrările. Responsabilitatea este împărțită între serverele rădăcină, serverele pentru domeniile de nivel superior (.com, .fr, .de) și serverele de nume autoritare alese de fiecare proprietar de domeniu, de obicei la un registrar, la un furnizor de găzduire sau la un furnizor precum Cloudflare.
Un nume de domeniu este partea lizibilă a unui URL. DNS leagă acest nume de resurse tehnice: serverul web, serverele de e-mail, token-urile de verificare pentru serviciile terțe. Modificarea acestor legături se face prin editarea înregistrărilor DNS din zona domeniului.
Când un browser are nevoie de adresa IP a lui www.example.com, întreabă mai întâi un rezolvor recursiv, de obicei gestionat de furnizorul de internet sau de un serviciu public precum 1.1.1.1 sau 8.8.8.8. Dacă răspunsul nu este în cache, rezolvorul întreabă un server rădăcină, care indică serverele .com, care indică serverele de nume autoritare ale domeniului example.com, iar acestea returnează în cele din urmă adresa IP.
Fiecare răspuns vine cu un TTL (time to live), care indică rezolvorilor cât timp să îl păstreze în cache. Un TTL lung reduce numărul de interogări și accelerează vizitele repetate; un TTL scurt face ca modificările să se propage mai repede. De aceea modificările DNS pot dura de la câteva minute până la 48 de ore ca să fie vizibile peste tot.
O zonă DNS conține mai multe tipuri de înregistrări, fiecare cu un rol precis:
Înregistrările mai rare includ CAA (care autorități de certificare pot emite certificate SSL), SRV (servicii) și PTR (interogări inverse). Pentru un site de marketing, A, AAAA, CNAME, MX și TXT acoperă aproape orice nevoie.
DNS nu este în sine un factor de clasare, dar influențează două lucruri importante. Primul este disponibilitatea: dacă serverele de nume cedează, Googlebot nu poate ajunge la site, iar eșecurile repetate reduc crawlingul. Al doilea este viteza: rezolvarea DNS este primul pas al fiecărei încărcări de pagină, iar o rezolvare lentă adaugă întârziere înainte de primul byte, ceea ce cântărește asupra vitezei paginii pentru vizitatorii care ajung prima dată pe site.
Majoritatea furnizorilor moderni de DNS răspund în câteva milisecunde din multe locații. DNS rapid, de tip anycast, adesea inclus într-o rețea de livrare a conținutului, elimină acest blocaj. Alegerea unui furnizor fiabil, cu redundanță, este un mod simplu de a proteja atât utilizatorii, cât și crawlerele.
DNS intervine în mai multe sarcini SEO obișnuite. Verificarea unei proprietăți de domeniu în Google Search Console folosește o înregistrare TXT, care acoperă simultan toate protocoalele și subdomeniile. Indicarea unui subdomeniu de blog către o platformă găzduită folosește un CNAME. Livrabilitatea e-mailurilor pentru newsletter-e se bazează pe înregistrările SPF, DKIM și DMARC.
Migrările sunt cel mai riscant moment. Mutarea unui site la un alt furnizor de găzduire sau pe un alt domeniu înseamnă modificarea înregistrărilor, iar o greșeală poate scoate întregul site din funcțiune sau poate strica HTTPS. Scade TTL-ul cu o zi înainte, schimbă înregistrările într-o perioadă liniștită, verifică cu un verificator de redirecționări că fiecare URL vechi returnează statusul corect și monitorizează erorile de crawlare în zilele următoare.
Cele mai frecvente greșeli sunt lăsarea domeniului să expire, ștergerea unei înregistrări încă folosite de un serviciu și păstrarea a două înregistrări contradictorii pentru același nume. O altă eroare clasică este indicarea domeniului principal și a versiunii www către servere diferite, ceea ce creează versiuni duplicate ale site-ului dacă nu sunt configurate redirecționările.
Securitatea este celălalt risc. Înregistrările CNAME rămase agățate, care indică resurse cloud șterse, pot fi preluate de atacatori, iar domeniile neprotejate pot fi deturnate. Activează blocarea la registrar, autentificarea în doi pași pentru contul de la registrar și DNSSEC acolo unde este disponibil.
Pentru SEO, DNS face parte din fundația invizibilă: un site care se rezolvă rapid și fiabil este crawlat constant și se încarcă mai repede pentru utilizatorii reali. Problemele la acest nivel anulează tot efortul de conținut și de linkuri, pentru că paginile la care nu se poate ajunge nu pot fi indexate.
Pentru GEO, aceeași regulă se aplică crawlerelor AI, precum GPTBot, ClaudeBot sau PerplexityBot. Ele preiau paginile prin aceeași stivă DNS și HTTP ca Googlebot. Când un asistent AI încearcă să citească o pagină în timp real ca să răspundă unei întrebări, iar domeniul nu se rezolvă, pagina este pur și simplu ocolită în favoarea unei alte surse.
Sistemul de nume de domenii traduce numele de domenii în adrese IP printr-o ierarhie de rezolvori și de servere de nume, cu înregistrări precum A, CNAME, MX și TXT. Nu este un factor de clasare, dar condiționează disponibilitatea, viteza, verificarea site-ului și migrările, ceea ce îl face o condiție discretă a SEO și GEO.
Surse de referință: MDN Web Docs și Wikipedia.
Surse
DNS înseamnă Domain Name System (sistemul de nume de domenii). Traduce numele de domenii, cum ar fi example.com, în adresele IP ale serverelor care găzduiesc site-uri web, e-mail și alte servicii.
Depinde de TTL-ul înregistrării și de cache-ul rezolvorilor. Multe modificări sunt vizibile în câteva minute, dar poate dura până la 48 de ore până când sunt vizibile peste tot. Scăderea TTL-ului înainte de o modificare planificată accelerează propagarea.
Indirect, da. Dacă domeniul nu se rezolvă, Googlebot nu poate crawla site-ul, iar utilizatorii nu pot ajunge la el. Întreruperile scurte sunt de obicei nepericuloase, dar eșecurile repetate sau lungi reduc crawlingul și pot duce la scoaterea paginilor din index.
AU ÎNCERCAT SORANK ÎNAINTEA TA
